Ştirile de ultimă oră, disponibile online. iti ofera ştiri interne
si externe in timp real, ştiri politice, ştiri economice, mondene,
sociale si din sport.
A fost sărac lipit, dar a ajuns nu numai unul dintre cei mai simpatici
actori de comedie ai României, ci şi unul dintre cei mai bogaţi. În
cartea lui biografică, lansată în această săptămână, Alexandru Arşinel
(73 de ani) ne predă o lecţie de viaţă: cum să ajungi sus, prin muncă şi
iar muncă.
Arşinel a venit pe lume în 1939, într-o comună suceveană pe care a
făcut-o apoi celebră: Dolhasca. Cum al Doilea Război Mondial a izbucnit
câteva luni mai târziu, copilăria actorului a fost marcată de
bombardamente, de sărăcie şi de foamete. Prea mic pentru a-şi da seama
de ororile din jurul lui, Arşinel mai ţine minte lucrurile frumoase:
“Armamentul rămas după război reprezenta jucăria noastră. Mergeam pe
malul Şomuzului, săpam o groapă, puneam gloanţele înăuntru, dădeam foc
şi vă imaginaţi cât de încântaţi eram de zgomotul care se auzea”,
povesteşte Arşinel în cartea sa.
Era să ajungă ciocănar la CFR
Tatăl lui, angajat la CFR, îşi dorea ca Alexandru să îi calce pe urme,
însă Arşinel n-a intrat la Facultatea de Construcţii. “Nu vă pot descrie
câte cruci şi Dumnezei am primit de la tata! În afară de înjurături,
mi-a pregătit şi o surpriză. M-a trezit a doua zi de dimineaţă, la ora
cinci: «Scoală-te, biserica mă-tii, că te duc la Revizia de vagoane să
te fac ciocănar»”.
N-a ajuns la ciocan, ci în echipa de figuranţi a Teatrului Naţional din
Iaşi, datorită unui coleg de-al tatălui său. Un an mai târziu a dat
admitere la Teatru, la Bucureşti. A intrat din prima, aşa că a rămas în
Capitală. La scurtă vreme, s-a angajat la Teatrul de Revistă Constantin
Tănase, cel pe care îl conduce în prezent. Spune că a ales să rămână în
Bucureşti pentru că aici se afla iubita lui din acea vreme. Dar, avea să
afle mai târziu, aceasta îl înşela cu un alt actor: “După trei ani de
prietenie, cedase unei alte legături, care i se părea mai... benefică. A
fost o lovitură imensă, care m-a bulversat pentru un timp îndelungat”.
Părinţii lui Arşinel, Traian și Emilia, în 1933De altfel, aceasta nu
fusese singura dezamăgire în iubire. În anul doi de facultate, actorul
mai fusese înşelat, iubita sa de la vremea respectivă începând o relaţie
cu el, fără să-i fi spus că, de fapt, avea un alt iubit, la Braşov.
A trăit într-o cămară!
Primii ani ca actor în Capitală au fost grei. Arşinel a locuit o
perioadă într-o cămară de alimente, de doi metri pe unul şi jumătate.
“Nu exista căldură, mă încălzeam la aragaz. Cred că atunci m-am
îmbolnăvit şi de rinichi. Trăiam din te miri ce”, îşi aminteşte Arşinel.
După un an de chin, un coleg de-al său l-a trimis să stea cu tatăl lui,
bolnav de inimă, într-un apartament de trei camere. Fericirea a durat
doar un an, fiindcă actorul a rămas din nou pe drumuri. Într- un final,
după ce şi-a făcut buletin de Bucureşti, a primit o casă care, pe
vremuri, fusese bordel, cu baia şi WC-ul pe hol, la comun. Acolo şi-a
adus proaspăta soţie, acolo i s-a născut primul copil. “Îmi aduc aminte
că Marilena, ca să îi facă baie copilului, freca bine cada, apoi turna
spirt şi îi dădea foc pentru a o dezinfecta, aşa dezastru era acolo”.
După atâţi ani de chin, Arşinel a devenit tot mai cunoscut şi şi-a
văzut visul cu ochii: a ajuns să-i încânte pe români de pe scena
teatrului, iar pe micile ecrane, în memorabilele nopţi de Revelion. La
40 de ani de vremurile tulburi din tinereţe, Arşinel şi-a clădit o avere
de aproape o jumătate de milion de euro.
Era poreclit «Haplea»
Chiar dacă era un tânăr arătos, Arşinel a fost înşelat de iubite în
facultateÎncă de mic, Alexandru Arşinel era un gurmand, fiind poreclit
“Haplea”. De altfel, pentru el, mâncarea devenise un fel de răsplată:
“Multe din amintirile mele din perioada copilăriei sunt puternic legate
de mâncare. Sora mea, ori de câte ori rămânea singură cu mine, de teamă
să nu o bat, îmi dădea dulcele ei”, povesteşte actorul în cartea lui. Şi
în studenţie dorinţa de a mânca bunătăţi era atât de puternică, încât
nu s-a temut să fure pui de la cantina unde făcea practică agricolă.
A dezertat din armată de dragul iubitei
În perioada stagiului militar, Alexandru Arşinel a avut parte numai de
belele. După ce a fost prins că în fiecare weekend se furişa în afara
unităţii militare fără să fi avut vreo permisie, superiorul său l-a
transferat disciplinar la o unitate din Piatra Neamţ. Dar a ajuns acolo
abia la o săptămână după ce primise ordinul de transfer. “Am făcut un
ocol de câteva zile pe la Slănic Moldova, unde iubita mea era în
tabără”. A scăpat de puşcărie şi de batalionul disciplinar datorită
intervenţiei tatălui său, care, deşi era extrem de sever cu fiul său,
i-a trecut cu vederea această ispravă: “Nici el nu fusese vreun sfânt şi
înţelegea ale tinereţii valuri”, explică Arşinel în cartea sa
biografică.
Şi-a «agăţat» soţia la ştrand
De 44 de ani, Marilena şi Alexandru îşi trăiesc viaţa cu zâmbetul pe buze
Actorul mărturiseşte că anul 1966 a fost unul hotărâtor pentru viaţa
sa. Atunci a cunoscut-o pe Marilena, cea care doi ani mai târziu i-a
devenit soţie şi alături de care se află şi astăzi. Cei doi s-au
întâlnit pentru prima oară în Bucureşti, la Ştrandul Tineretului. “Am
văzut o fată a cărei imagine m-a hipnotizat, mi s-au lipit ochii de ea
ca un magnet”. Cum aceasta nu a dorit să-i spună cum o cheamă, tânărul
Arşinel a apelat la artileria grea: replicile de agăţat. “Dar ce-ai face
dacă m-aş îneca?”, a întrebat-o el, convins că, astfel, o va da pe
spate. Ei bine, cu replica asta a smuls doar un zâmbet din partea
tinerei. După îndelungi insistenţe, a făcut-o să-i dea numărul ei de
telefon.
Purta haine cârpite
Familia lui Arşinel nu a fost înstărită. În perioada foametei, părinţii
viitorului actor au făcut tot posibilul ca micuţilor - Alexandru mai
are o soră şi un frate - să le fie bine. Mama artistului, Emilia, era
cea care găsea mereu câte o soluţie. De exemplu, puţinul lapte era băut
pe rând, câte o zi fiecare, de cei trei copii. Iar hainele celui mai
mare erau preluate de cei mai mici: “În perioada foametei, când totul se
dădea pe puncte - şi mâncare, şi îmbrăcăminte - neavând materiale din
care să ne facă veşminte noi, mama lua câte o haină de-a fratelui meu,
care îi rămăsese mică, o întorcea pe dos, mi-o cârpea şi mi-o făcea ca
nouă”, spune Arşinel.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu