Stiri Extreme Măsura optimă pentru reducerea deficitului fondului de pensii este
majorarea vârstei de pensionare proporţional cu creşterea speranţei de
viaţă la 65 de ani, potrivit studiului "Cine va plăti pensiile
decreţeilor?", lansat de Expert Forum, care include şapte măsuri pentr
scăderea deficitului.
"Este singurul scenariu în care fondul ajunge să nu mai aibă deficite,
în timp ce pensia viitorilor pensionari nu ar fi afectată negativ.
Celelalte scenarii care ar duce la o scădere a deficitului sunt trecerea
mai rapidă la indexarea valorii pensiei cu inflaţia şi naţionalizarea
sau plafonarea contribuţiilor la Pilonul II (pensiile private
obligatorii), însă în niciunul din aceste scenarii fondul nu ajunge în
echilibru, fiind în continuare nevoie de subvenţii de la bugetul de
stat", se arată în studiu. În plus, atât grăbirea adoptării inflaţiei în
indexare cât şi scenariile care modifică Pilonul II duc la pensii mai
mici pentru viitorii pensionari, ca rată de înlocuire a veniturilor,
comparativ cu legislaţia actuală, potrivit sursei citate. "De exemplu,
îngheţarea contribuţiilor la Pilonul II în 2013 va duce pentru
pensionarii de după 2032 (primele generaţii de decreţei) la o scădere a
pensiei cu circa 12%. Naţionalizarea întregului Pilon II, va duce la o
scădere a pensiei cu o treime faţă de pensia obţinută cu legislaţia
actuală", conform documentului. La finele lunii octombrie, Pilonul II
avea 5,71 milioane de contributori la cele nouă fonduri de pensii
private obligatorii, ale căror active au atins 9,05 miliarde de lei.
Primele contribuţii la Pilonul II au fost virate în mai 2008.
Pe segmentul pensiilor facultative (Pilonul III), activele celor 11
fonduri totalizează 570,3 milioane de lei, bani aflaţi în conturile
îndividuale ale unui număr de 285.614 clienţi. Primele contribuţii la
Pilonul III au fost virate în mai 2007.
Potrivit studiului, scenariul cu cea mai mare probabilitate de
concretizare presupune păstrarea legislaţiei în forma actuală în ce
priveşte vârsta de pensionare (65 ani pentru bărbaţi şi 63 pentru
femei), modul de indexare a pensiei (luând în considerarea atât inflaţia
cât şi creşterea salariului mediu brut în economie, cu tranziţie spre
indexare exclusiv cu inflaţia), alocările în creştere către Pilonul II
până la 6% din salariul brut, nivelul actual al contribuţiilor.
"În acest scenariu, deficitul fondului de pensii va ajunge la
aproximativ 2,5% din PIB în 2019, după care va intra pe o traiectorie
descendentă. Nivelul pensiilor îşi vor păstra puterea de cumpărare, însă
vor scădea ca procent din salariul mediu. Astfel, se estimează ca în
2031, atunci când primele generaţii de decreţei vor ieşi la pensie, să
reprezinte sub 25% din salariul mediu. În 2032, vor intra în plată
pensiile din Pilonul II, ceea ce va duce la o creştere a veniturilor din
pensii cu circa o treime", se spune în studiu. În opinia autorilor
studiului, alocarea unei cote mai mari din contribuţii către Pilonul II
sau legarea punctului de pensie de salariul mediu brut pe economie va
permite asigurarea pentru viitorii pensionari a unui nivel de venituri
mai bun decât ce ar obţine aceştia prin legislaţia actuală.
"Ambele scenarii ar produce un deficit suplimentar faţă de păstrarea
legislaţiei actuale, însă creşterea contribuţiilor (până la o cotă de
10% din salariul brut) ar fi o alternativă mai realistă deoarece ar duce
la un deficit suplimentar de maxim 0,65% din PIB. Scenariul dramatic
este legarea punctului de pensie la 45% din valoare salariului mediu
brut din economie ce ar duce la un deficit enorm de circa 8,5% din PIB
în anul 2042", se spune în studiu.
Autorii studiului atrag atenţia că măsurile populiste se dovedesc a fi
foarte costisitoarea fie ca efecte economice, fie ca efecte sociale pe
termen lung. "Este esenţial ca partidele politice să se abţină de la
măsuri ce pot aduce voturi pe termen scurt dar ar expune întregul sistem
riscului de colaps. Situaţia dificilă a pensiilor în România nu permite
niciun derapaj de la asigurarea echilibrelor pe cât posibil în
contextul demografic defavorabil. Mai mult, dată fiind importanţa
sistemului şi fragilitatea lui, este necesar ca direcţiile principale de
politică publică privind pensiile să fie agreate consensual şi
responsabil de principalele partide politice încât schimbările de la
guvernare să nu pună sub vreun risc linia generală de politică publică
de echilibrare", se mai arată în studiu.
Pe termen lung, sistemul de pensii din România este sub presiune din
multe direcţii. În primul rând, tendinţele demografice de îmbătrânire
sunt foarte accentuate.
"Deşi în momentul de faţă, România are o populaţie mai tânără decât
marea majoritate a statelor europene, în următorii 50 de ani va ajunge
în grupul ţărilor cu cea mai îmbătrânită populaţie", se menţionează în
studiu.
Conform prognozei Comisiei Europene, proporţia tinerilor (0-14 ani) va
scădea în perioada 2010 - 2060 cu circa 38%, iar proporţia persoanelor
active (15 – 64 ani) scade în aceeaşi perioadă tot cu aproape 38%. În
schimb, populaţia de 65 ani şi peste această vârstă va avea o pondere
din ce în ce mai mare, ajungând în anul 2060 să reprezinte aproape 35%
din populaţie. Creşterea cea mai spectaculoasă va fi pe segmentul de
peste 80 ani de ani care va fi mai numeros (13,3% din total populaţie)
decât copiii între 0-14 ani (11,8% din total populaţie).
Rata de dependenţă a sistemului public de pensii (raportul dintre
numărul de pensionari de asigurări sociale de stat şi număr total de
contribuabili la sistem) pleacă de la un nivel defavorabil, de la 0,85
pensionari/contribuabil în 2010, ajungând la 1,5 pensionari/contribuabil
în 2060.
"O altă problemă este legată de situaţia fiscală actuală a statului
român. Chiar dacă are printre cele mai tinere populaţii din Europa,
România are un deficit imens la fondul de pensii", se arată în document.
În 2011, deficitul bugetului de pensii a reprezentat 2,4% din PIB şi
aproape 56% din deficitul bugetului consolidat. "Pe partea de venituri,
statul român este un colector slab. Evaziunea fiscală la colectarea CAS
este estimată la 3,3% din PIB, conform datelor din raportul anual din
2010 al Consiliului Fiscal. Subvenţiile de la bugetul consolidat sunt
greu de acoperit în condiţiile în care capacitatea administrativă este
slabă şi pentru taxele generale, România colectează la buget în jur de
33% din PIB, în timp ce alte state europene colectează peste 50%. În ce
priveşte cheltuielile, pensiile au fost un mijloc de obţinere de către
partidele la putere a votului pensionarilor prin propuneri sau decizii
populiste ce nu puteau fi susţinute financiar", se mai spune în studiu.
Pe lângă politica publică legată de pensii, Guvernul ar trebui să
corecteze dezechilibrele din piaţa muncii prin reducerea informalităţii
şi fiscalizarea economiei rurale, prin politici mai bune de ocupare şi
recalificare, prin creşterea angajabilităţii pentru categoriile expuse
şomajului sau inactivităţii (tineri, femei, lucrători vârstnici). De
asemenea, spun autorii studiului, trebuie să se asigurarea unui mediu de
afaceri prietenos care va conduce creşterea activităţii economice şi
implicit la majorarea numărului de locuri de muncă. În plus, Executivul
trebuie să diminueze deficitele prin creşterea veniturilor, fiind
necesară îmbunătăţirea colectării contribuţiilor (diminuarea evaziunii
şi eliminarea excepţiilor de la plată) şi distribuirea echitabilă a
poverii fiscale.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu