Conflictul din ultimele săptămâni pare să fie doar un episod dintr-un război ce reîncepe periodic, dar care ascunde, de data aceasta, o altă agendă strategică, potrivit unor oficiali americani şi israelieni, citaţi de New York Times. Ar fi vorba despre o repetiţie pentru un viitor conflict armat cu Iranul, în care să fie testată precizia rachetelor iraniene perfecţionate, care pot atinge Ierusalimul, dar şi noile sisteme antirachetă.
Iranul este principala problemă a premierului israelian Benjamin Netanyahu şi a preşedintelui american Barack Obama. Deşi nu sunt de acord în privinţa tacticilor folosite, ambii oficiali au declarat că a sosit timpul şi, probabil este vorba despre câteva luni, pentru rezolvarea situaţiei cu programul nuclear iranian.
Un aspect cheie al războiului va fi anihilarea capacităţii Iranului de a introduce rachete de ultimă generaţie în Fâşia Gaza şi Liban, de unde pot fi lansate de către Hamas, Hezbollah sau Jihadul Islamic, în cazul unui atac asupra facilităţilor nucleare iraniene.
FAZA 1: Invadarea Fâșiei Gaza și distrugerea lansatoarelor de rachete (noiembrie 2012)
Analiștii militari sunt unanim de acord cu faptul că premierul israelian Netanyahu a pus în umbră planurile de atac împotriva Iranului, pentru a nu afectat campania electorală din Statele Unite, încheiată la începutul lunii noiembrie. Imediat după realegerea lui Barack Obama, Israel a trecut la serie de provocări militare, inclusiv trimiterea de tancuri în Gaza, pe 8 noiembrie, fapt ce a dus la uciderea unui copil palestinian. Ulterior, au mai fost uciși patru civili și răniți alți 38.
Declanșarea conflictului militar a constituit-o asasinarea liderului militar al Hamas, Ahmed Jabari, Israel folosind o rachetă lansată de o dronă. Reacția imediată a Hamas a fost o campanie de bombardamente masive cu rachete cu rază lungă, care au explodat în zonele locuite din apropierea Fâșiei Gaza.
Analiștii susțin că Israelul a obținut astfel sprijinul politic pentru justificarea unei ofensive totale în Gaza, cu scopul de a dezarma complet bazele militare Hamas. Strategia a funcționat până acum, analiștii estimând că un atac la sol în Fâșia Gaza, este iminent, în ciuda armistițiului recent încheiat. Israel continuă să acumuleze sprijin popular pentru declanșarea războiului. 100.000 de militari sunt masați la frontiera cu Gaza, fiind pregătiți pentru o invațize.
Experții britanici de la marketoracle.co.uk estimează că Faza 1 a războiului nu va dura mai mult de o lună și estimează că pierderile palestiniene ar însuma 2.000 de vieți omenești, în timp ce Israel ar putea pierde doar 30 de soldați, cifre valabile la ultima ofensivă în Gaza, din 2009.
Faza 2: Invazia din Liban, distrugerea Hezbollah (decembrie 2012)
În urma distrugerii capacității militare Hamas din Gaza, următoarea preocupare a Israelului va fi crearea unei zone-tampon în nordul țării, la granița cu Libanul. Pentru aceasta este necesară dezarmarea militanților Hezbollah, scenariul fiind același: acțiuni de provocare, urmate de o reacție cu rachete din sudul Libanului, încheiate de o ofensivă terestră a Israelului.
Analiștii de la marketoracle.co.uk prevăd că liderii Hezbollah vor deveni ținte ale asasinatelor cu drone, așa cum s-a întâmplat și în cazul Hamas. Experții prevăd, pentru Faza 2, următoarele pierderi, conform precedentelor confruntări din 2006: 1.500 decese în rândul libanezilor (cea mai mare parte civili) și 150 de morți în dreptul Israelului (cei mai mulți militari).
Faza 3 - Atac asupra infrastructurii militare și nucleare iraniene (ianuarie 2013)
Autorii scenariului notează mai departe că un atac asupra Iranului ar putea avea loc în ianuarie 2013, până la alegerile generale din Israel. Acesta va urma imediat după punctul culminant al ofensivei împotriva Hezbollah din sudul Libanului, pentru a pune această grupare sub presiune maximă.
Având în vedere că cea mai mare parte a capacităților nucleare iraniene se află sub pământ, într-un tunel săpat în munte, analiștii militari prevăd că vor fi folosite forțe terestre reduse și rachete nucleare care vor exploda adânc, sub pământ, vaporizând infrastructura.
Autorii de scenarii iau în calcul de asemenea posibilitatea că Iranul va alege să lovească înainte de ofensiva Israelului, ajungând la concluzia că invadarea este iminentă iar un atac aerian israelian i-ar diminua mult capacitatea de răspuns militar.
Însă, pentru Iran, principala problemă a declanșării primului atac împotriva Israelului este atragerea în război a Statelor Unite, care vor reacționa imediat în apărarea aliatului lor. Însă calculele strategice ale Iranului ar putea concluziona că, indiferent dacă atacă primul sau nu, efectele ar fi aceleași, pentru că bombardamentele aeriene israeliene oricum i-ar provoca distrugeri masive, care i-ar anihila capacitatea de a mai răspunde. Ceva tot ar avea de câștigat Iranul, dacă ar aștepta să fie atacat: susținerea unui popor tot mai greu de ținut în frâu din cauza problemelor economice și a hiperinflației.
Există și un al treilea scenariu al desfășurării teatrului de război din Orientul Mijlociu. A treia cale ar fi decizia Iranului de a respecta rezoluția ONU în ce privește oprirea programului său nuclear. Însă pentru această posibilitate nu există deocamdată niciun semn vizibil. Mai mult, este de așteptat ca Iranul să-și intensifice programul nuclear, pentru a transmite Israelului un avertisment, așa cum a procedat în urmă cu un deceniu India în conflictul său cu Pakistan.
În concluzie, majoritatea experților sunt de acord cu faptul că asistăm la punerea în practică a unor planuri strategice stabilite cu mult timp în urmă de către elita politico-militară a Israelului. Ofensiva în Gaza, apoi în sudul Libanului sunt etape premergătoare adevăratului scop: dezarmarea nucleară a Iranului. Experții prevăd că Israel a gândit un desfășurător care să se încheie în ianuarie 2013, succesul militar permițându-i lui Netanyahu să câștige alegerile.
Analiștii citați de marketoracle.co.uk spun însă că Israel n-a luat în calcul probabilitatea nu foarte mare, dar reală, ca acest război să se extindă, devenind unul mondial. Israel ar putea fi surprins de prioritățile strategice ale SUA îndreptate spre alte zone decât Orientul Mijlociu. În acest sens, asistăm la un conflict foarte profund, insesizabil, în Pacific și Asia de Est, acolo unde China contestă dreptul Japoniei asupra a două insule. E de fapt un semnal că statul chinez zgâlțâie echilibrul strategic în zona Pacificului, pe care SUA a dominat-o de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, e posibil, spun analiștii, ca un conflict major în Orientul Mijlociu să permită Chinei să profite de situație și să contraatace în Asia de Est. Iar SUA ar rămâne precaută pentru a nu-i fi distrasă atenția.
Estimarea probabilităților producerii unui război nuclear în Orientul Mijlociu
Invazie în Gaza - 90%.
Invazie în Liban - 70%.
Un atac convențional asupra infrastructurii nucleare a Iranului înainte de sfârșitul lunii ianuarie 2013 - 65%.
Folosirea armelor tactice atomice împotriva infrastructurii nucleare, de mare adâncime, a Iranului - 40%.
Probabilitatea ca Iranul să ajungă la o înțelegere cu Statele Unite și cu ONU și să dezarmeze înainte de a fi atacat - 20%.
Sursa: marketoracle.co.uk
Armistiţiu încălcat
Un palestinian a fost ucis şi alţi 10 răniţi de către soldaţi israelieni, vineri, în apropierea graniţei cu Gaza, primul incident după declararea armistiţiului între organizaţia Hamas şi Israel, miercuri seara. Israelienii au confirmat doar că au tras „focuri de avertisment”, după ce au văzut un grup de oameni care se îndrepta spre frontieră şi părea că vor să protesteze.
În timpul ofensivei aeriene israeliene, lansate în 14 noiembrie în Gaza, 163 de palestinieni au fost ucişi şi 1.235 răniţi, conform unui bilanţ provizoriu. Şase israelieni, dintre care doi soldaţi, au murit şi 240 au fost răniţi în urma tirurilor de proiectile palestiniene asupra sudului Israelului.
49% dintre israelieni cred că operaţiunea din Gaza trebuia să continue, iar 31% s-au declarat pro-armistiţiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu